
Baietelul era imbracat cu un tricou albastru pe care scria BIGMAN, nu ca ar fi fost mai mare decat manerele scaunelor din ceainaria micuta de langa Piata Dorobanti, niste pantaloni cu doua petice mari in genunchi colorate strident in verde si parca umflate ca genuncherele voleibalistilor. Cand s-a ridicat din fund a avut o miscare unduioasa, a pus mainile pe mocheta maronie si s-a ridicat in maini facand ceva ce n-am mai vazut decat la o capoiera baraziliana: un salt mic in care mainile au rupt contactul cu solul, apoi a cazut pe picioare usor dezechilibrat, usor doar, si s-a asezat in fund la loc langa un fel de Transformer demontat. Toata lumea a amutit in ceainarie. Singurele zgomote erau gandurile si intrebarile din capul meu “Ce taaare! Cum poate sa faca asta? De unde a invatat asta? Cum a invata? Cat timp i-a luat?…”.
Read More →